Complexitate în sisteme social-ecologice

Complexitate în sisteme social-ecologice Complexitate în sisteme social-ecologice

Un sistem social-ecologic este o interacțiune complexă între elementele sociale și cele ecologice dintr-un anumit teritoriu sau context. Acesta îmbină aspecte ale sistemelor sociale (cum ar fi culturile, comunitățile, legislație și economie etc.) cu elemente ecologice sau naturale (cum ar fi habitate, specii și procesele ecologice, climă). Un astfel de sistem este caracterizat de interdependența și interconectivitatea dintre oameni și mediul lor înconjurător.

Prin urmare, un sistem social-ecologic poate implica aspecte precum:

  1. Interacțiunea dintre oameni și mediu: Cum influențează activitățile umane (urbanizarea, industrializarea, internet, economie etc.) clima, mediul și resursele naturale.
  2. Serviciile ecosistemice: Modul în care ecosistemele furnizează oamenilor beneficii esențiale, cum ar fi hrana, apa potabilă, aerul curat, materiile prime și reglarea climatică.
  3. Echitatea și justiția socială: Cum sunt distribuite resursele și beneficiile ecosistemice între diferitele grupuri sociale, și cum afectează acest lucru bunăstarea și drepturile oamenilor.
  4. Gestionarea durabilă a resurselor: Cum pot fi gestionate resursele naturale și impactul activităților umane într-un mod care să asigure durabilitatea și reziliența sistemului social-ecologic în timp.
  5. Conservarea biodiversității: Protejarea și gestionarea diversității biologice și a habitatelor naturale pentru a menține echilibrul și funcționarea sănătoasă a ecosistemelor și a comunităților umane.

Studiul sistemelor sociale-ecologice implică abordări interdisciplinare care integrează cunoștințe din domenii precum ecologia, antropologia, economia, științele politice și științele sociale, cu scopul de a înțelege și de a gestiona complexitatea și interdependența dintre oameni și mediul lor înconjurător.

A social-ecological system consists of 'a bio-geo-physical' unit and its associated social actors and institutions. Social-ecological systems are complex and adaptive and delimited by spatial or functional boundaries surrounding particular ecosystems and their context problems.[1]
Glaser, M., Krause, G., Ratter, B., and Welp, M. (2008) Human-Nature-Interaction in the Anthropocene. Potential of Social-Ecological Systems Analysis.
Designer

Cum arată un model de sistem social-ecologic?

Kmoch, Laura & Palm, Matilda & Persson, Ulf & Jepsen, Martin. (2021). Cyclone Komen’s aftermath: Local knowledge shows how poverty and inequalities fuel climate risk in western Myanmar. Regional Environmental Change. 21. 10.1007/s10113-021-01847-2.

De ce putem considera o arie protejată ca fiind un sistem social ecologic?

Da, putem considera aria protejată un sistem pentru că: este o entitate formată dintr-un ansamblu de elemente interconectate sau interdependente care funcționează împreună pentru a îndeplini anumite scopuri sau obiective.

Analizând conceptul de arii protejate, puntem concluziona că:

  • Nu sunt insule de biodiversitate, împrejmuite cu un gard sau acoperite. Așadar nu se pot considera sisteme izolate sau închise.
  • Sunt sisteme deschise, pentru că schimbă permanent energie și materie (și informație) cu exteriorul: natura nu se oprește la limita ariei protejate și nici drumurile nu se opresc. Într-o arie protejată intră și ies oameni, bani, energie sub diverse forme, specii, ape, aer etc.

O arie protejată este un sistem dinamic întrucât atât legăturile și elementele interne sunt într-o continuă dinamică și adaptare (se rup legături, apar legături, dispar specii, apar specii, apar conflicte, au loc fenomene meteo diverse etc.) dar și întregul sistem se poate schimba în timp, fie că dispar valorile pentru care a fost desemnată aria protejată fie pentru că aceasta se adaptează la noi realități sau crize: climatice, economice etc.

Aria protejată este un sistem complex pentru că recunoaștem:

  1. Neliniaritate: Relații greu de prezis între intrările din sistem și ieșirile din sistem. De exemplu, este greu de spus care este relația dintre debitul anual de apă care intră în aria protejată și numărul de vizitatori.
  2. Interconectivitate: Elementele unui sistem complex sunt interconectate și influențează reciproc. Schimbările într-o parte a sistemului pot avea efecte în alte părți ale sistemului, ceea ce poate duce la propagarea efectelor și la apariția unor fenomene emergente.
  3. Adaptabilitate: Sistemele complexe au capacitatea de a se adapta la schimbările din mediul lor sau la condițiile externe. Ele pot reconfigura structura sau comportamentul lor pentru a face față noilor condiții sau perturbații. O arie protejată își poate păstra existența chiar dacă au loc anumite calamități sau chiar dacă bugetul de administrare variază de la an la an.
  4. Auto-organizare: Sistemele complexe au capacitatea de a-și organiza sau regla componentele lor fără intervenția exterioară. Locuitorii comunităților se pot ”autoorganiza” în diverse structuri sociale care pot influența dinamica ariei protejate.
  5. Emergență: Proprietăți sau comportamente emergente apar în sistemele complexe care nu pot fi reduse la proprietățile componentelor individuale. Acestea sunt rezultatul interacțiunilor și feedback-urilor între elementele sistemului. Aria protejată nu este suma valorilor identificate, ci ansamblul lor, peisajul, natura relațiilor dintre elemente, recunoașterea sa ca întreg, etc.
  6. Coevoluție: Sistemele complexe pot evolua în timp prin interacțiunile lor cu mediul și cu alte sisteme. Acest proces de coevoluție poate duce la schimbări și adaptări continue în sistem.
  7. Robustețe și fragilitate: Sistemele complexe pot fi robuste în fața unor perturbații sau schimbări, dar și fragile în fața altora. Capacitatea lor de a se adapta și de a rezista la perturbații poate varia în funcție de structura și dinamica sistemului. Într-o arie protejată, dacă există un dăunător pentru arbori, asta nu implică obligatoriu că fără intervenția administratorului elementele naturale ale ariei protejate intră în colaps.

E clar, nu?

Back to