Managementul activ în conservarea biodiversității reprezintă ansamblul de măsuri și intervenții deliberate, aplicate în mod continuu, pentru a menține, restaura sau îmbunătăți starea ecosistemelor, speciilor și habitatelor naturale.
Este necesar atunci când lipsa intervenției ar duce la degradarea biodiversității din cauza factorilor naturali sau antropici (e.g., invazii biologice, schimbări climatice, pierderea habitatului).
Caracteristici ale managementului activ
- Intervenții deliberate:
- Managementul activ implică acțiuni directe (e.g., reintroducerea speciilor, controlul speciilor invazive), spre deosebire de o abordare pasivă, care presupune doar protecția fără intervenții.
- Orientat către un obiectiv clar:
- Fiecare măsură are un scop bine definit, cum ar fi creșterea populației unei specii pe cale de dispariție, refacerea unui habitat sau reducerea impactului speciilor invazive.
- Monitorizare constantă:
- Măsurile sunt însoțite de monitorizare pentru a evalua eficiența lor și pentru a ajusta strategiile pe parcurs.
Exemple de management activ
- Controlul speciilor invazive:
- Îndepărtarea speciilor invazive (e.g., plante, animale) care afectează habitatele native.
- Restaurarea habitatelor:
- Refacerea zonelor umede, reîmpădurirea terenurilor degradate sau refacerea recifelor de corali.
- Reintroducerea speciilor dispărute local:
- Reintroducerea unor specii importante pentru ecosistem, cum ar fi castorul (Castor fiber) în zone unde contribuie la refacerea ecosistemelor acvatice.
- Gestionarea populațiilor:
- Crearea unor coridoare ecologice pentru conectivitate între populații izolate.
- Controlul unor populații de specii native pentru a preveni suprapopularea (e.g., păstrarea unui echilibru între prădători și pradă).
- Prevenirea și combaterea incendiilor:
- Intervenții planificate pentru prevenirea incendiilor necontrolate în păduri sau zone sensibile ecologic.
De ce este necesar managementul activ?
- Pierderea biodiversității:
- Factorii antropici, cum ar fi urbanizarea, poluarea și agricultura intensivă, necesită măsuri suplimentare pentru a proteja biodiversitatea.
- Schimbările climatice:
- Adaptarea ecosistemelor la condiții climatice în schimbare poate necesita intervenții deliberate, cum ar fi plantarea speciilor mai rezistente sau crearea de habitate noi.
- Specii invazive și boli:
- Controlul invaziilor biologice și prevenirea răspândirii bolilor care afectează flora și fauna locală.
- Fragmentarea habitatelor:
- Crearea de coridoare ecologice pentru a conecta habitatele izolate și pentru a facilita migrația speciilor.
Avantaje și provocări
Avantaje:
- Contribuie la conservarea speciilor pe cale de dispariție și a ecosistemelor fragile.
- Poate ajuta ecosistemele să devină mai reziliente la schimbări climatice.
- Menține serviciile ecosistemice (e.g., apă curată, polenizare, prevenirea eroziunii).
Provocări:
- Necesită resurse financiare și umane semnificative.
- Necesită monitorizare și ajustări permanente.
- Intervențiile greșite sau insuficient planificate pot avea consecințe negative asupra biodiversității.