OECM-urile (Other Effective Area-Based Conservation Measures), traduse în română ca Alte Măsuri Eficace de Conservare Bazate pe Arii, sunt zone care contribuie la conservarea biodiversității, chiar dacă principalul lor scop nu este neapărat conservarea naturii, așa cum este cazul ariilor protejate clasice.

Definiție:

Conform Convenției privind Diversitatea Biologică (CBD), un OECM este:

„O arie geografică aflată în afara ariilor protejate, care realizează în mod eficient și de durată conservarea biodiversității, împreună cu funcțiile și serviciile ecosistemice asociate, și care poate avea scopuri principale diferite de conservare.”

Caracteristicile principale ale OECM-urilor:

  1. Contribuie la conservarea biodiversității:
    • OECM-urile nu sunt neapărat desemnate special pentru protecția naturii, dar sprijină conservarea biodiversității prin modul în care sunt gestionate.
  2. Sunt diferite de ariile protejate:
    • Ariile protejate (precum parcurile naționale sau rezervațiile naturale) au ca scop principal protejarea naturii. În schimb, OECM-urile pot avea alte scopuri primare (e.g., agricultură sustenabilă, zone spirituale, pescuit tradițional), dar au un impact pozitiv asupra conservării.
  3. Management pe termen lung:
    • Trebuie să existe mecanisme care să asigure conservarea pe termen lung, chiar dacă zona nu are un statut formal de protecție.
  4. Beneficii colaterale:
    • Pe lângă biodiversitate, OECM-urile pot sprijini și alte obiective, precum protecția patrimoniului cultural, securitatea alimentară sau menținerea serviciilor ecosistemice (e.g., apă curată, reducerea eroziunii).

Exemple de OECM-uri:

  1. Păduri gestionate tradițional de comunități:
    • Zone forestiere administrate de comunități indigene care respectă tradiții și reguli de utilizare sustenabilă.
  2. Zone de pescuit sustenabil:
    • Arii marine unde pescuitul tradițional este reglementat astfel încât să nu dăuneze biodiversității marine.
  3. Peisaje agricole de mare valoare naturală (HNV):
    • Zone agricole tradiționale care mențin habitate valoroase pentru floră și faună.
  4. Zone sacre sau spirituale:
    • Arii naturale protejate din motive culturale sau religioase, care indirect ajută la conservarea ecosistemelor.

Rolul OECM-urilor în conservare:

OECM-urile sunt recunoscute ca un instrument important pentru atingerea țintelor globale de conservare, precum Ținta 3 din Cadrul Global pentru Biodiversitate post-2020 (cunoscute ca „Ținta 30×30”): protejarea a cel puțin 30% din suprafața terestră și marină a globului până în 2030.

Prin includerea OECM-urilor, se pot valorifica eforturile de conservare existente în afara ariilor protejate tradiționale.